mai

se făcuse cald de tot în cameră, se moleşiseră lalelele pe perete. şi sînul drept se moleşise, copt şi leneş. ai deschis uşa înspre un afară umed şi mi s-a zgribulit pielea pe pântec. presimţeam în stropii mici, pe sticla terasei, anotimpul-cocon care creşte în mine.
şi o să port rochii albe, lungi şi învolburate peste pielea ţigănoasă. unghii vineţii, să meargă cu muşcăturile tale. o să-mi las părul lung, să-l faci hăţuri, să mă struneşti cînd simţi că mă smucesc.
şi o să umblu desculţă, cu tălpi goale şi zdrelite pe fiecare coastă a ta, în sus şi în jos, până ameţesc. mă ameţeşti.
o să-ţi culeg flori de mai vezi aici imagini cu flori, sângele-voinicului şi o să ţi le dau să le sorbi, în cafea, fiecare dimineaţă, amestecate cu un singur strop din sîngele meu.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu