Un drum la pet shop

Din ce in ce mai mult, vantul aspru lovea cinic epiteliul ranced. George pasea catre magazinul de animale, destul de apasat si usor cas, multumita unui genunchi aproape nefunctional. De cealalta parte a geamului ar fi putut fi la fel de bine Hawaii: o caldura imensa, mirosul specific de pelete de mancare pentru catei si pisici si bolboroseala aparatelor de oxigenat apa pentru pestii din acvariu. "Bietele animale", si-a spus, "n-au nicio vina". Raionul trei, de langa acvariul mare cu pesti portocalii, da, apoi trec pe langa conservele pentru pisici si... iata-o: cea mai frumoasa cusca pentru papagali.


George luase un papagal celui mai bun prieten al sau. Se stiau de o viata, inca de la gradinita iar acum erau amandoi casatoriti, George nu avea, insa, niciun copil. Pe micutul lui Andu, caci asa il chema, il pasionau piratii dupa ce vazuse trilogia aceea faimoasa filmata fara prea mare bataie de cap. Andu Junior avea o camera plina de petice de pus pe ochi, steaguri negre cu oase, si carti de desenat despre cei mai fiorosi pirati ai lumii. Invatase de la televizor ca orice pirat de renume trebuie sa aiba un papagal istet, astfel ca George ii luase unul din inaripatele verzi din piata, iar acum cusca.

Batu la usa.
Nimic.

Batu din nou si
-Salut, George! Ce faci, numai bine ai venit, gata sa ridicam steagul de atac?
-Salut, gata, gata! Andu, nu ma intreba ce-am aici, ai sa vezi la momentul potrivit. Trebuie pus pe balcon undeva.
-Pai, bine.. Desigur.
Si din cusca o voce croncanita:
-"Gata, gata! Ridicam steagul de atac?"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu